Manastirea Xenofont cu hramul Sfintul Mare Mucenic Gheorghe, a fost fondata in secolul al X-lea de un cuvios cu acelasi nume, care era unul din ucenicii Sf. Atanasie Atonitul. In secolul al XI-lea a fost reinnoita de sihastrul Simeon, fost general bizantin, cu trei ucenici ai sai, Eusebiu, Candid si Ilarion, ajutati de imparatul Nichifor Votaniat (1078-1081). Arsa si jefuita de pirati si de armatele uniate filocatolice, a fost refacuta si intretinuta aproape cinci secole prin daniile facute de boierii si domnii Tarii Romanesti si ai Moldovei. Dupa Sf. Stefan cel Mare care face danii in 1475, cei mai mari ctitori ai manastirii Xenofont au fost boierii Craiovesti, Duca si Radu. Timp de 20 de ani (1544-1564), ei zidesc aici biserica noua cu pictura, o parte de chilii si alte anexe.
Din 1607 pina in 1763 majoritatea domnilor Tarii Romanesti dau anual cite 11.000 aspri turcesti Manastirii Xenofont. Dintre acestia amintim pe Radu Serban, Matei Basarab, Sf. Constantin Brincoveanu si domnii fanarioti, pina la Matei Racovita (1763). Dupa incendiul din 1807, ultimul mare ajutor se trimite din Principatele Romane intre anii 1817-1837, cind se zideste la Xenofont o noua biserica cu acelasi hram - Sfintul Mare Mucenic Gheorghe. In ordine ierarhica Manastirea Xenofont este a saisprezecea lavra aghiorita. De aceasta manastire depinde Schitul Xenofont, fondat de isihastul Silvestru in anul 1760. Schitul are mai multe chilii si colibe in care se nevoiau in trecut mai mult de 50 de isihasti greci si romani.
|